Stateam eu si ma uitam la tv, descarcam un joc…si ma gandeam…Bai, e deja noiembrie(aproape), au trecut deja 4 saptamani de facultate, inca vro’ 2-3 si incep lucrarile, partialele si restu’. Au trecut repede saptamanile astea repede rau. Nici nu am avut timp sa imi dau seama cand au trecut. Vin lunea la facultate, martea, miercurea, joia ma duc la cursuri, cum si cand apuc. In rest la pc, sau de colea colea prin bucuresti. Joi seara sunt acasa, si deja incepe weekendu’.
Nu iti dai seama cand trece timpu’. Tind sa cred ca trece mai repede decat anii trecuti. Sa dea naiba…la liceu la 7 juma’ incepeam orele…la 1-2 terminam. Dar parca o zi de liceu era cat o saptamana de facultate. Mai ales alea de matematica, la care te plictiseai scriind, sau mai stiu eu care. La facultate..nu esti obligat sa mergi la toate cursurile…de fapt la nici unu’, dar daca vrei sa mai si treci anul, tre’ sa sti cand si unde sa te duci. Spre exemplu, maine am microeconomie, si ar fi prima data anu asta cand ma duc…am de la 7 jumate, de ce m-as scula la 6 sa ma duc, nu..? La antreprenoriat iara nu am fost deloc anu asta, sport nici ala…deci am avut timp de pierdut, o groaza de timp.
Daca stau acum sa ma gandesc, bai..e 3 fara un sfert, pana diseara cand m-oi culca sa vezi ce ma plictisesc…Dar diseara pe la 8 asa, sa imi dau seama ca a trecut ziua asta repede, parca prea repede…si nu imi dau seama cand. E bine intr-un fel, stai degeaba, nu ai griji(prea multe), cel putin nu pana in sesiune…Dar ma mai gandesc si ca se mai duce o zi din viata mea, si eu nu prea am realizat nimic. Am trecut de vremea cand stateam ,asteptam sa mai treaca o zi, ma gandeam ca mai am pana la bac, ma duceam dimineata la scoala de-abia asteaptand sa ma duc acasa sa ma joc pe pc sau fotbal pe strada, zilele alea cand abia astepti sa vina vacanta de vara…Acuma parca as vrea sa treaca timpul mai greu, cand ma gandesc ca vine vara, o sa trebuiasca sa caut ceva de munca(vara trecuta am frecat menta…), cand ma gandesc ca mai am un an in afara de asta, termin facultatea si o sa trebuiasca sa caut de munca, adio vacante, adio timp liber.
E,in astfel de situatii, inainte, ziceam “mai e pana <atunci>’, dar acum abia realizez ca timpul nu ne asteapta, si ‘mai e pana atunci’ nu pai e valabila…Deja atunci nu mai exista, atunci e cam acuma…ce conteaza ca termin facutlatea peste un an si jumate sau peste juma de an..eu tre sa incep de acuma sa ma iau’de treaba’, orice ar fi ‘treaba’ asta. Cum stau acuma si ma uit la tv, pot sa stau si atunci, tot fara munca. Cum o sa caut atunci de munca, pot sa caut si acum.
Am realizat ca acum 3-4 ani, era prezentul, cand ma duceam doar la liceu si in rest pierdeam vreamea, o pierdeam pe seama alor mei, nu avea nimic daca frecam menta toata ziua, si mai era viitoarul, incare ma duceam la facultate munceam, sau tot ce imi puteam imagina. Acum insa nu mai exista asa ceva. E pur si simplu prezentul, care nu mai poate fi pierdut degeaba, asteptand ce va veni.
Sper sa intelegeti ce am vrut sa spun, si nu stiu cati mai gandesc asa…si nici nu prea ma intereseaza…ma bucur ca am putut impartasi cu voi asta.
Pa pa…